E cald şi aleg să scriu aceste rânduri într-un hamac, sub stejarii din fundul curţii. Puteţi să râdeţi, dar în urmă cu 20 de ani am ales să scriu despre politică fiind departe de Bucureşti şi de orice alt oraş, înconjurat de câini, pisici, flori şi copaci. Nu sunt nici vreun ciudat, nici un singuratic, dar am impresia că văd lucrurile mai bine de la distanţă.
Apoi, e mai interesant să vezi că mesajele tale de sub stejari, vara, ori iarna de la gura sobei ajung la cei preocupaţi de politică. Am şi aici birou, chiar şi aer condiţionat, dar am şi alternative, ceea ce îmi oferă o stare de libertate pe care v-o doresc şi vouă.
Acum, iată, pe scurt, despre ce este vorba în acest articol.
Peste o săptămână, vom avea Congres PSD şi mă duc, doar nu credeaţi că sunt vreun pustnic. Mă duc şi mi-ar plăcea să văd că acest partid nu e ipocrit, nu joacă teatru şi nu vrea să pară scos din cutie. Am luat de bună delimitarea de Liviu Dragnea, adică am preferat să nu o consider trădare, ci strategie. Adevărul este că nimeni nu ştie ce este pe dedesubt, dar dacă alegeam să văd totul în cheia ticăloşiei, aş fi devenit duşmanul acestui partid, fără să pot fi amicul celorlalţi. Să duşmăneşti toată clasa politică, iată ceva ce nu îşi permite nici măcar unul care scrie de sub stejari.
Bref, am transformat, ca un alchimist, trădarea în înţelepciune.
Pot face asta, totuşi, cu un sac, nu cu un car de trădare. În cazul în care oamenii lui Dragnea vor fi marginalizaţi de Viorica Dăncilă, atunci vorbim despre ipocrizie şi alchimistul din mine se declară învins.
Nu de altceva, dar cel mai apropiat om de Liviu Dragnea nu au fost nici Codrin Ştefănescu, nici Mircea Drăghici, nici Olguţa Vasilescu, nici Cătălin Mitralieră, nici alţii, a fost chiar doamna Viorica Dăncilă. Când te propune cineva premier şi accepţi, îi eşti mai apropiat decât un frate, ori o soră, în cazul de faţă.
Şi el de tine şi tu de el. Adjudecat.
Astăzi, despre Codrin Ştefănescu. Omul candidează pentru funcţia de secretar general al partidului, fiind singurul dintre cei consideraţi apropiaţi ai lui Dragnea care îşi asumă o candidatură. Să spună mersi Congresul că vrea cineva să împiedice negarea absurdă a trecutului recent şi alungarea a sute de mii de susţinători.
Să spună mersi şi să îl voteze, fiindcă acesta ar fi adevăratul echilibru între trecut, prezent şi viitor.
Apoi, mai este un aspect, poate cel mai important. Codrin Ştefănescu a fost demonizat, cam al doilea după Dragnea în ordinea înjurăturilor, dar nu departe de însăşi doamna Dăncilă, să nu uităm acest lucru. Un demonizat precum Dăncilă se îngereşte ? Ok ! Atunci, să îl lase pe celălalt să diavolească liber, pentru forţă şi echilibru.
Codrin Ştefănescu, cel foarte prizat de televiziuni, cel ale cărui mesaje de pe social media ajung cu viteza luminii la public, este carnasierul PSD, gura de lup a partidului, garanţia că, după ce a pierdut din cauza prea marii nebunii, gruparea social – democrată nu va pierde din la fel de multă feciorie.
O schimbare la faţă nu trebuie să pară operaţia estetică a unui criminal care nu vrea să fie recunoscut.
PSD fără demon, adică fără Codrin, ar fi perceput ca o mănăstire politică unde te duci doar să aprinzi lumânări.
Una peste alta, Congresul va fi interesant prin prisma destinului unora precum Codrin, fiindcă restul e deja vu. Când va veni următorul val al urii, adică la toamnă, apoi următorul, la primăvara viitoare şi încă unul la toamna cealaltă, în cine să se spargă aceste valuri dacă nu în cei precum Codrin Ştefănescu ?
Să se spargă în Viorica şi în, acelaşi sau diferit, candidatul la prezidenţiale ? Voi decideţi, înţelepţilor.
Hai, că vine furtuna.
sursa criterii.ro
